#Calatorestecumine – Zilele finale

Ceea ce era evident pe noi toti, era oboseala. Nu ma intelegeti gresit, este fain sa calatoresti intr-una, dar uneori este nevoie de o pauza. Gandindu-ma, era mai bine sa facem aceasta calatorie in doua, sau trei etape. O saptamana in iunie, una in iulie si una in august. Ar fi fost mai usor din punct de vedere fizic.

Lasand “vaitatul” aici, dimineata zilei de vineri ne gasea in Brasov. Au venit diversi prieteni sa ne vada, ceea ce ne-a decalat plecarea cu aproximativ 2 ore, dar cu toate astea, au fost doua ore in care s-a ras intr-una. Pana si fata de la bar radea in hohote. Ce sa-i faci? Pui peste 10 oameni faini si nebuni intr-o incapere, no, numa liniste nu iasa de acolo. “Saraca” fata de la bar ne-a si “abandonat” la un moment dat, pentru ca nu putea sa fumeze, se tot ineca cu fumul. Apare o motocicleta verde, al carei pilot era intr-un combinezon negru. Contopiti unul in celalat. Zic eu: Stai asa! O venit Rossi (stiu ca Rossi nu poarta doar negru, dar trecem peste) Nu era Rossi, era Ciprian. Ciprian este de la Garanti Bank (sponsori) iar cand a vazut ca suntem in Brasov (el muncind acolo) a sarit pe motocicleta si a venit sa vad cum este sa fi intr-un proiect.

Intr-un final ne-am urnit sa plecam. Oprim la benzinarie, alimentam, verificam bateriile de la camere, platim, mai bem o cafea, ca doar nu ne grabim… Miro era “disperat” el voia sa ne plimbam, noi leneveam, noi eram cu timpul la noi. Pe urma ne-am zis: Suntem in Brasov, nu? Hai sa mergem la punctul de belvedere, ca sa facem o poza de acolo! Nu? Parca-i musai sa faci o poza acolo, atunci cand esti in Brasov… Zis si facut, ne indreptam spre punctul cu pricina. Este acel drum care duce spre Poiană, deci noi si alti 40-50 de motociclisti pe acel drum.

Nici macar nu ne-am urcat bine pe motociclete, ca am si ajuns la punctul de belvedere. Aprindem o tigara, mai facem o pauza. Salutam toti cei 40-50 (un numar impotetic) de motociclisti care treceau, deja obosea si mana de la atata ridicat, dar respectul este respect. Parcheaza o motocicleta langa noi, iar in gand imi zic: Asta ne-o recunoscut, vine sa ne ceara un autograf, sau sa faca o poza cu noi, ce fain! – Isi da casca jos. Era Cabral :)) No, faina surpriza, zic. Ne strangem mana, facem prezentarile de rigoare si, ce crezi? Iar mai stam o bucata buna de vreme. Daca nu trebuia sa plecam, poate si astazi mai eram pe acolo si discutam diverse. Glumele erau incluse in program. No, dar sa facem poza si sa plecam, ne asteapta restul zilei, filmari si poze. Transbucegi a fost propus, nici nu am stat pe ganduri 🙂

IMG_5600

Efectiv am petrecut toata ziua pe Transbucegi, mai o dubla, mai un cadru, mergi mai incet, mergeti mai repede, din astea… Transbucegi este acel drum de la Sinaia spre Targoviste, dar intr-o curba, faci dreapta spre Cabana Dochia. No, nu zic mai multe.

IMG_9094

IMG_9125

IMG_9246

IMG_9257

IMG_9301

IMG_9205

IMG_9305

IMG_9490

Ce poze faine, asa-i? Sunt facute de catre Atti Szabo (il gasiti si pe fb si pe instagram)

Sedinta foto si video s-a terminat relativ tarziu in penultima zi a calatoriei. In interviul filmat de la finalul acestei zile, nici nu stiam in ce judet ne aflam 🙂

Totusi, peripetiile nu s-au terminat. In total, pe parcursul calatoriei am avut asa (cu totii): sa luam pe puncte

– Cazut cu motociclieta si strambat ghidon

– Apa la contactul de pornire

– Furtun spart la conducta de racire

– Ambreaj defect

– Pana prostului (ramas fara benzina)

– Lumini de semnalizare si stop, schimbate

– Ambreajul cedat complet

– Gume pe spate schimbate la toate motocicletele

Iar un ultima zi, cu 20 de km inainte de a intre in Bucuresti… Ce crezi? Pană! …

Totusi, am ajuns in Bucuresti pe la ora 13 in ultima zi. Nu am mai avut putere pentru prea multe. Am baut doua beri cu prietenii si am plecat la somn. Dupa 14h de somn, incepeam sa-mi revin. Nu-i usor, nu pot spune nici ca-i greu, pentru ca ceea ce faci, o faci de placere, dar oboseala se aduna.

Concluziile finale: Nu poti vedea Romania in 17 zile. Este o tara prea mare si nu ai timp. Faci compromisuri, nu vizitezi un loc, pentru ca te abati de la drum, sau din varii motive. Infrastructura lasa de dorit, dar asta o stiam cu totii.

Ceea ce am filmat noi si locurile prin care am fost, or parea multe, mai ales daca le pui pe o harta, dar cred ca am bifat doar 10% din ceea ce are de oferit acesta tara.

Va urma un alt proiect? O continuare?

Raspuns: Nu stiu 🙂 Vom vedea. Speram pana atunci.

Asfalt uscat si vreme buna! Calatoriti! Romania este superba.


Ivo
Written by Ivo

No comments yet.

No one have left a comment for this post yet!

Leave a comment