#Calatorestecumine – Ziua a zecea

Era o duminica cu soare, era ora 12 si intr-un final plecam pe soare dintr-un oras. Pentru prima data dupa o saptamana incepeam sa transpiram de cald! Ce sentiment frumos 😀 Putem sa plecam, dar stai! Este cald si frumos, iar eu nu am ochelari de soare. Noroc cu un magazin de chinezarii prin zona. Din tot arsenalul de ochelari de acelasi fel, dar cam 200 la numar, aleg o pereche, platesc 10 lei si acum putem sa plecam.

rszDSC08746_2048x1365

Interactiunile cu voi ne-au trimis spre Turda, Rimetea, Alba Iulia si Hunedoara. Universule! Ce traseu! Totusi, inainte sa iesim din Cluj, ghici ce? Becul din spate de la Harley nu mai lumineaza si acest lucru nu ti-l poti permite, nici cand mergi in coloana, nici cand mergi singur, cel din spatele tau trebuie sa stie tot timpul cand frnezi, chit ca este masina sau motocicleta. Ca urmare, oprim regulamentar pe dreapta spre “disperarea” cameramanului, care isi dorea sa filmam iesirea din Cluj dintr-o bucata. Am incercat sa il linistesc, spunand ca mai sus este o priveliste mai buna cu orasul pe fundal si ca mai bine filmam de acolo. A functionat 😀 Am schimbat becul si am pornit mai departe, Turda astepta!

rszDSC08753_2048x1365

rszDSC08760_2048x1365

rszDSC08762_2048x1365

rszDSC08769_2048x1365

Voiam sa intram in salina de la Turda, dar noi nu am realizat ca este duminica… Dupa-amiaza… Ajungem acolo si gasim lume cat la un concert rock! Randuri intregi de autocare de turisti, masini, motociclete, cozi la intrare! Un haos organizat. Am zabovit vreme de o tigara ca sa luam decizia corecta: stam la coada sau mergem spre alte puncte turistice?

rszDSC08771_2048x1365

Stand pe marginea soselei, uitandu-ne la valurile de oameni care vin aici, am decis sa plecam. Da, am plecat fara sa vedem salina, dar am plecat datorita (nu din cauza) numarului imens de turisti! Este foarte inbucurator sa vezi un loc in Romania pe care turistii se inghesuie sa il viziteze. Uite un alt exemplu de asa se face turism! Bravos voua, cei ce administrati acest loc!

To the cheile Turzii! Pana sa ajungi la chei, este o portiune de drum foarte proasta, dar ca sa ajungi intr-un loc frumos, uneori trebuie sa treci prin “iad”. Zis si facut, trecut-am “iad-ul” si am ajuns intr-un loc foarte frumos. Totusi, cu parere de rau afirm ca mi-as dori sa existe un drum asfaltat, care sa continuie prin aceste chei. Peisajul este spectaculos. Te face sa te simti mic si sa te inclini in fata naturii.

rszDSC08785_2048x1365

rszDSC08814_2048x1365

rszDSC08829_2048x1365

De la chei am plecat spre ceea ce se spune ca este cel mai frumos sat din Romania, Rimetea. Satul nu este neaparat cel mai frumos, dar cu siguranta are una dintre cele mai frumoase privelisti. Muntele m-a fascinat de mic copil si nu cred ca vine de la faptul ca m-am nascut si am crescut pe ses, pur si simplu sa iesi din casa si sa ai “ditamai” stanca in fata ta, mi se pare fascinant. Toata aceasta zona te poate face sa te indragostesti de acest sat. Personal, mi-as dori o casa aici 🙂

DSC_0358

DSC_0349

DSC_0339

Ce era insa cel mai frumos drum, abia acuma urma sa il descoperim. Din Rimetea ne-am intors pe DN 75 pe care mergeam, iar la un calcul rapid as putea sa spun ca “am ocolit” cam 20 de km (ca sa vedem Rimetea) A meritat fiecare centimetru din acel drum, acest “sacrificiu” de a devia de la traseu. Continuam insa spre Salciua iar la un moment dat, langa o biserica sau ceva cladire alba, o luam in stanga, prin stradute, iar eu ma intrebam unde naiba mergem?! Doru conducea coloana din Kadjar. Nefiind la primul drum cu Doru, nelinistea ca ne-am pierdut pe undeva incepea sa ma cuprinda. Mergem pe un drum, facem o stanga, inca o stanga, adio asfalt… Salutam satenii de pe strada, mai mergem o bucata si trebuie sa intoarcem, Doru a gresit drumul… Mi-am tras o palma peste casca intr-un semn de disperare si unul de “neputinta”. Doru a ridicat mana in semn de scuze si ne-am intors. Ne-am intors pe asfalt, dar in loc sa facem dreapta spre DN, am facut din nou stanga. Un pod, un parau si urmeaza o urcare. Incep sa zambesc, Doru a gasit traseul despre care vorbea. Urcam, curba, urcam din nou, curbe, serpentine, platou! Liniste…

Mi-am retras orice cuvinte negative la adresa ghidului nostru si “m-am aplecat”. Am ramas cu totii fara cuvinte. Absolut superb si m-am bucurat sa nu vedem nici macar un “grataragiu” pe acest traseu. Uite pozele! Acest traseu se regaseste si in ghidul apusenilor de la Carpathian 2 wheels Guide.

Calatorestecumine-Ziua10-3

Calatorestecumine-Ziua10-4

Calatorestecumine-Ziua10-5

Calatorestecumine-Ziua10-7

Calatorestecumine-Ziua10-8

Calatorestecumine-Ziua10-9

Calatorestecumine-Ziua10-15

Calatorestecumine-Ziua10-11-2

Calatorestecumine-Ziua10-12

Calatorestecumine-Ziua10-16

Calatorestecumine-Ziua10-17

Calatorestecumine-Ziua10-13

Stam pe platou, savuram privelistea, facem o poza, doua si primim o alta propunere de la Doru: Hai la punctul de belvedere! Este spre zona aia, cam 1km. Doar John si-a luat motocicleta, restul am mers cu masinile.

rszDSC08891_2048x1365

Uite unde am ajuns! Uite ce loc este in varf de munte! Ca sa nu zic ca pe cand am ajuns aici, Doru se prezinta si intreaba daca putem sa vizitam si sa vedem ce s-a facut pe aici, iar raspunsul domnului de acolo a fost ceva in genul “Sunt un mare admirator al muncii tale”. Casc ochii si ma reped la restul echipei spunand: Doru e ceva om faimos pe aici! Am zambit cu totii, am facut cateva glume, dar am ramas la fel de masca pe cand am vazut ce conditii de cazare vor fi pe aici, in varf de munte! Tot ce pot spune: stima oamenilor care au lucrat la acest proiect. Sincer, doar stima! Din punctul meu de vedere, ati realizat ceva remarcabil.

Calatorestecumine-Ziua10-18

Calatorestecumine-ziua10-30

Calatorestecumine-Ziua10-20

Calatorestecumine-Ziua10-21

Calatorestecumine-Ziua10-22

Calatorestecumine-ziua10-31

Calatorestecumine-Ziua10-29

Calatorestecumine-ziua10-33

Calatorestecumine-ziua10-342

Calatorestecumine-ziua10-32

Calatorestecumine-Ziua10-19

Iar aceasta este privelistea din acest punct de belvedere. Pacat ca nu este deschis publicului pentru inca doi ani de acuma.

Calatorestecumine-Ziua10-24

Calatorestecumine-Ziua10-25

Calatorestecumine-Ziua10-28

Calatorestecumine-ziua10-35

Mai aveam putine ore de lumina ramase din ziua a zecea si am decis sa mergem spre Alba, dar pe unde? Tot inapoi pe unde am venit, tot prin Rimetea, ca sa scurtam drumul spre Alba.

rszDSC08910_2048x1365

rszDSC08918_2048x1365-2

Ne-am grabit, dar tot am ajuns pe intuneric. Nemaiputund sa filmam ceva in cetatea de la Alba, am continuat drumul spre Hunedoara, la invitatia lui Horia de a inopta la conacul lor. Horia si familia sa erau la curent cu proiectul nostru, iar cand au vazut ca ne apropiem spre zona lor, printr-un mesaj scurt ne-au informat ca isi doresc sa ne petrecem seara la ei. Recunosc, nu am zabovit deloc, am intrebat echipa daca este de acord si am plecat spre Conacul Archia, dar nu pe autostrada… Ucku s-a pozitionat in fruntea coloanei, iar la iesire din Alba, in loc sa mergem inainte, ca sa mergem de la Sebes pe autostrada, noi am mers prin Vintul de Jos… Sa zicem ca ne-am intarziat un pic, dar nu-i bai, pana la urma am ajuns la destinatie, cu tot cu escorta. A venit Marius (Achimoto) sa ne intampine la intrarea in Hunedoara si tot el ne-a condus pana la conac.

Calatorestecumine-ziua10-36

In cazul in care memoria nu ma inseala, era trecut de ora zece seara. Eram lihniti de foame. Horia a venit sa ne intampine, asa cum se cuvine, dar eu am uitat de ospitalitati si bune maniere, instant l-am intrebat daca putem sa mancam ceva. Bucataria era deja inchisa, dar sunt sigur ca pe fata mea se putea citi o “disperare” dupa mancare, iar Horia a plecat pana in bucatarie ca sa vorbeasca cu staff-ul sau. Vine bucuros si spune, mai raman baietii 30 de minute ca sa va pregateasca ceva de mancare. Oleee! mancam supe si platouri boieresti (adica mari) stam la o bere, povestim si filmam testimonialele cu care deja ne-am obisnuit, dar cu un decor de piscina iluminata. O piscina, in care doar Doru a apucat sa faca baie. Inteligent baiat 🙂

Calatorestecumine-ziua10-37

Urmeaza povestea zilei nr 11. Interviu cu Horia, alte reparatii la motocicleta si drumul spre Severin 😉

Proiectul #Calatorestecumine este un proiect marca Cumotorul.ro sprijinit de Banca TransilvaniaPetromOst TransportRenault Garanti LeasingContinental Hotels Tnt si Ministerul Turimului. Parteneri echipament: F64 Canyon Romania Parteneri Media: Discovery Romania – RockFmTrilulilu273 de locuri din RomaniaZelistMonitor.


Ivo
Written by Ivo

No comments yet.

No one have left a comment for this post yet!

Leave a comment