#Calatorestecumine – ziua a saptea

Era o zi de joi. 20 August 2015. A patra zi fara a vedea soarele sau acel abastru frumos al cerului. Eu realizez ca probabil pentru cititori nu e mare scofala faptul ca nu aveam soare. Nu este neaparat nasol din punct de vedere fizic, este mai mult psihic.

Incepand din aceasta zi aveam sa ramanem doar 3 motociclete, Cristi fiind nevoit a se intoarce spre casa. El pe un drum, noi pe altul, dar reflexul de a ne uita in oglinda daca suntem toti 4 nu a disparut. Cu totii ne uitam in oglinda si asteptam sa il vedem si pe cel care putea sa transforme orice vorba intr-o cantare al lui Cristi Minculescu, cum ar fi de exemplu “rosii cu ceapa”. Ca sa ma fac mai inteles, imagineaza-ti o melodie de la Iris, in care domnul Minculescu sa cante in stilul sau caracteristic, dar sa foloseasca fraza “rosii cu ceapa” intr-un refren. Tare faine momentele acestea 🙂 Amintindu-mi si acuma mai rad.

CalatoresteCuMine-7

Am plecat spre Pasul Prislop, Borsa, Viseu, Sighetul Marmatiei si Sapanta, ca sa poposim in Baia Mare. Legat de DN 18 – daca vrei sa te razbuni pe cineva care are o motocicleta, aici este locul in care trebuie sa il trimiti. Drumul de la Fluturica pana spre Borsa este exacrabil! Este un drum la fel de prost ca si cel din cheile Dobrogei spre Sarighiol de Deal. Unii dintre voi poate tineti minte comparatia Transfagarasanului din partea jud. Arges facuta de J. Clarkson in TopGear in care spunea ca drumul este ca fata unui copil in pubertate, fix asa este aceasta bucata de drum… Gropi, petice nenivelate, gropi, gropi, gropi! Daca ai spune ca pe aici merg doar tancuri, drept urmare nu ai nevoie de asfalt, cred ca as crede. Imi aducea aminte de cum era drumul din Nadlac spre Arad, imediat dupa 90… De retinut, daca ai un choper sau o vitezana, naked, custom ceva… NU te duce pe aici! Nu puteam admira frumusetile Maramuresului, pentru ca eram mult prea concentrati ca sa nu ne distrugem motocicletele. Drept comparatie, albia raului Bistrita are pe maluri pietre… Cam la fel de denivelat este si acesta bucata de DN… Dar totusi, avem poze frumoase facute de Alin.

CalatoresteCuMine-11

CalatoresteCuMine-14

CalatoresteCuMine-15

CalatoresteCuMine-21

CalatoresteCuMine-24

CalatoresteCuMine-31

CalatoresteCuMine-33

CalatoresteCuMine-19Nu mai spun nimic de asfaltul prost, ati prins ideea. Am ajuns sus pe platoul Prislop, de aici incepea sa fie mai bine, mai ales pentru ca, uitandu-ne spre vest, vedeam albastru! Bai! E albastru cerul acolo! Uita-te! In toata bucuria si cu speranta ca ne vom revedea umbra pe asfalt, am plecat mai departe. Deja admiram peisajele (ati prins aluzia) 🙂 Un pic mai jos am oprit sa admiram 2 cai frumosi, nu sase! Doru avea prune la el, le-am oferit cailor o degustare, ei ne-au oferit poze, fiecare fericit, hai spre Mocanita!

CalatoresteCuMine-44

CalatoresteCuMine-47

CalatoresteCuMine-53

CalatoresteCuMine-61

CalatoresteCuMine-66

CalatoresteCuMine-69Dupa 4 zile de ploaie, vant, frig, umezeala… Ne-am revazut umbra! Folosesc des aceasta comparatie, dar consider ca umbra ta pe motocicleta este ceva esential. Umbra pentru mine inseamna cald si asfalt uscat. De nedescris sentimentul. La inceputul acestei zile chiar ne intrebam: oare cand vom mai transpira noi de caldura? Eram in Viseul de Sus la celebra Mocanita. Noi voiam sa filmam si sa pozam in spate la depou, acolo unde sunt locomotivele alea vechi, alea se vad bine in poze si in filmari. Mergem la biroul de informatii si le spunem ce facem si de ce ne dorim sa filmam acolo. Fata care era responsabila de bunul mers al lucrurilor pe acolo a inteles din prima si ne-a dat acordul sa mergem, iar domnisoara Andreea a venit ca si ghid. Ne-a povestit ce se intampla acolo, de cand, cum este acest loc o atractie turistica, etc.

CalatoresteCuMine-76

CalatoresteCuMine-71

CalatoresteCuMine-78

CalatoresteCuMine-79

CalatoresteCuMine-82

Ca tot spunea Razvan cu seara dinainte in testimoniale ca ii este dor de drona ca de mama, aici s-au revazut. A ridicat-o in aer si a filmat toata splendoarea acestui loc, dar mai am de adaugat ceva legat de acest loc: fascinant cum isi fac oamenii treaba aici si cati turisti vin in vizita. Este un alt exemplu de asa se face turism!

Pauza de la Viseu a fost binevenita, am cantat in gand si melodia Noi suntem brigadieri de la Cargo si am plecat spre locul unde se agata harta in cui – cel putin eu, la scoala, am invatat ca Sighetul Marmatiei este acest loc. Frumos mai e Maramuresul.

CalatoresteCuMine-93

CalatoresteCuMine-95

CalatoresteCuMine-98

CalatoresteCuMine-101

CalatoresteCuMine-104

Fiind in drum spre Baia Mare nu puteam sa ratam cimitirul vesel de la Sapanta, drept urmare am oprit si aici. Accesul este foarte bine semnalizat, cimitirul este aproape de DN si cand vezi ca toate masinile o iau spre o straduta, clar trebuie sa fie ceva interesant pe acolo. Acuma, un cimitir nu este neaparat ceva interesant, dar merita sa vezi scrierile in alb pe crucile albastre. Este altceva si este unic. Nu cred ca sunt persoane care nu isi doresc sa vada ceva unic, ceva unic este pana la urma si drumul prin padurea ce te duce din jud. Maramures spre jud. Satu-Mare, dar la fel de unic poate sa fie si Certeze, care (urmeaza un pamflet) a avut aceasi 3 arhitecti la casele lor in tot orasul. (Incheiat pamfletul) Nu am putut sa nu ma minunez cum toate casele, in proportie de 90% din estimarile mele, arata la fel. Probabil era un gand de solidaritate, hai sa-mi fac casa identica ca vecinul meu, sa nu fie nimeni invidios sau ceva in genul acesta, probabil fabulez, dar este dea-dreptul fascinant sa vezi Certeze.

CalatoresteCuMine-106

CalatoresteCuMine-108

CalatoresteCuMine-109Ne-am incheiat drumul printr-o sedinta foto cu apusul soarelui, spre marea bucurie al lui Alin, care de 5 zile astepta un astfel de apus. Am ajuns in Baia Mare, un oras in care am fost pe cand aveam 20 de ani, cred, dar exceptand carciuma in care am fost prin 2005/2006 nu mai stiam cum arata orasul. Aveam sa il descoperim. La invitatia celor da la Castel Transilvania am plecat la un ospat, dupa cum spunea si Alin, am ajuns in Baia Mare la o masa mare 🙂 Si ce priveliste la oras este de aici…

CalatoresteCuMine-114

CalatoresteCuMine-119

CalatoresteCuMine-136

CalatoresteCuMine-139

CalatoresteCuMine-144

CalatoresteCuMine-147

CalatoresteCuMine-150

CalatoresteCuMine-152

Incheiem tradionalul program de seara prin testimoniale, in timpul carora Mihai (zmetna.ro) “m-a racolat” si am plecat spre centrul vechi al orasului. Imi amintea de Venetia, dar nu stiu de ce…

Fiind pe drumuri de ceva vreme, rezerva de tricouri curate era pe la final, dar aici Gaben (Adcadou.ro) si Razvan (razvanbb.ro) au avut grija de noi si am primit o noua uniforma galbena, marca trafictube.ro – De palinca de la Gaben nu mi zic nimic 😀 Atat despre ziua a saptea 🙂

Proiectul #Calatorestecumine este un proiect marca Cumotorul.ro sprijinit de Banca TransilvaniaPetromOst TransportRenault Garanti LeasingContinental Hotels Tnt si Ministerul Turimului. Parteneri echipament: F64 Canyon Romania Parteneri Media: Discovery Romania – RockFmTrilulilu273 de locuri din RomaniaZelistMonitor.


Ivo
Written by Ivo

No comments yet.

No one have left a comment for this post yet!

Leave a comment